vineri, 17 iunie 2011

In tara lapticului

Inca simt ca e bebelus, dar vrea sa creasca mai repede. Zilele parca mi se scurg printre degete. As vrea sa-mi fie mai greu, sa treaca zilele incet, sa simt mai tare totul, sa nu uit.

Maria deja nu mai vrea sa ma pupe decat cine stie cand, pupicuri din senin sau trimise in aer. Nu mai vine la mine in brate decat rar si in special cand o tin pe Sara in brate... Totusi, nu este prea devreme?? Inca nu are 4 ani !
E sigur: ar trebui sa fie niste milestones si pentru parinti, in special pentru mame!!










De ieri Sara a inceput sa se ridice in picioruse. Nu sta chiar la verticala, dar se sprijina pe ele.
Cand ne jucam o mai pun pe mine si se prinde cu manutele de tricoul meu si cu piciorusele de-o parte si de alta a mijlocului meu se ridica bine, adica are piciorusele drepte. Si pufaie asa fericita, ca un dragonas... mor de drag.
Iar azi era sa cada din pat, ii atarnau picioarele, asa ca i le-am tras in jos sa vada cum se coboara si s-a proptit pe ele asa mirata si fericita, a trebuit sa trag sa o pun in fundulet. In doua saptamani a avut o evolutie uimitoare pe plan motric: a inceput sa stea in fundulet, sa stea sprijinita pe palme si genunchi, cu bataiala aferenta si sa se tarasca prin casa.













La culcare le citesc doua carti: intai Miffy, pentru Sara, apoi o poveste pentru Maria. Sara chitaie, mormaie fericita si da din picioare la a ei, o prefera de departe. Maria are rabdare si apoi mai ia o carte la studiu cu care adoarme pe piept. Mereu merg sa o pup si sa o dau deoparte.




Nu stiu ele ce fac, dar eu inca sunt in tara lapticului si aici am hotarat sa mai raman o vreme!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...