Locomotiva rosie

Oare a cui a fost ziua ieri? A mea sau a Mariei? Minunata fiecare clipa! 4 ani!

Dis-de-dimineata ne-am urcat in tren spre Sinaia, Maria cu o locomotiva mica rosie in mana. Intamplare fericita, locomotiva reala era tot rosie. Am vazut paduri, munti, am desenat, ne-am jucat toti 4. Ne-am uitat cu atentie la copaci, i-am explicat cat de batrani sunt unii dintre ei. Atat de batrani, ca nici nu pot sa-i imbratisez. Exprimare gresita, caci mi-a aratat cum ii imbratiseaza pe toti. A vazut primul castel, i-am aratat intrari secrete in manastire, coroane de regi, o regina, si-a pus o dorinta cum eu nu mi-am pus niciodata "sa fiu mai bun".

 

In drum spre Peles ne-am batut cu frunze uscate, am alergat, ne-am inchipuit ca suntem intr-o poveste.

La coborare, prieteni dragi ne-au facut o surpriza si au aparut acolo, ne-am plimbat impreuna cu telecabina. Maria era incantata, e mare amatoare de senzatii tari.:)) Bineinteles, inainte de plecare s-a jucat la un spatiu mic de joaca.

Seara, rememorand ziua, am intrebat-o ce i-a placut cel mai tare si mi-a spus ca oul kinder si ca s-a jucat.:)

Dar cred ca cel mai mult i-a placut ca a fost cu noi, ochi si urechi unii pentru altii.

 

Eu am retinut imaginea garii Sinaia, cu locomotiva rosie venind dintre dealuri. Ele doua jucandu-se la masa din vagonul restaurant si razand, ele doua chiuind si razand fericite la usa vagonului.