Aranjamentul tactic suna cam asa: o imbrac si incalt pe Maria, ii spun sa stea linistita (?), o imbrac pe Sara, pe mine, pun wrapul, o bag pe Sara in wrap... oare ar trebui sa ma incalt sau nu inainte?? Da, chiar asta s-a dovedit partea dificila, e tare greu sa te apleci cu bb in wrap. Maria a primit cadou niste desene, plasata strategic pe un scaun langa hol. A asteptat mai bine de o jumatate de ora, pana ce mama si Sara, supraincalzite :D, au fost gata. A mai urmat momentul dificil al echiparii cu bocanci, i-am pus Mariei si haina, dar am tras usa dupa noi si nu am mai privit in urma.
Ne-am racorit repede, caci Maria ne-a aruncat intruna bulgari de zapada, eu doar putin am nimerit-o. Insa eu eram tinta sigura, desi hotarasem la un moment dat sa alerg in zig-zag.:)) Cu toate astea, e de la sine inteles ca Maria era mai plina de zapada decat mine! Cu multa luare-aminte a trasat semne (linii si un cerc) prin zapada sa gasim drumul inapoi spre casa. Dar, sac!, am decis sa luam autobuzul cele 3 statii spre casa. Mai e si maine o zi, iar urmele in zapada rezistente! (doar stim povestea cu Hansel si Gretel)
Am luat un twix pe care Maria l-a rontatit f fericita pe un scaun in autobuz (partea ei).
Arata in genul asta, doar ca in loc de noroi era plina de zapada:
Au mai fost cateva aventuri, a vorbit mai multa lume cu ea, iar o doamna a exclamat: a, esti fetita! cum te cheama? Pot spune ca e laitmotivul iesirilor noastre.:)) Cred ca nici parul lung nu va salva situatia.:)
Apoi au urmat cateva povesti si un somn in 3 cum rar mai prindem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu