Note personale

Ma intreb daca Maria si Sara vor fi cum le-am simtit din burtica. Maria era ca un delfinas, vesela, cutezatoare, jucausa si iubitoare. Pe Sara mi-am inchipuit-o independenta, cuminte si creativa. Sau poate unde am fost eu in a doua sarcina foarte activa (am facut grafica web, mozaic, am pictat, am modelat, am cusut jucarii mici de fetru).

Maria este ca o furtuna, alearga fericita peste tot, smechereste, merge pe strazi ca un golanas, sare in toate baltile, da cu piciorul in zapada ramasa pe trotuar si o arunca in fata, cade exact unde e mai mult noroi, nu e data sa aratam cat de cat civilizat, se catara foarte bine, merge pe role cu mare viteza, e creativa, vorbeste in versuri, cateodata si pe muzica, e iubitoare la extrem, isi exprima si descrie foarte usor sentimentele, face harti de comori in care suntem inclusi mereu "si eu si tati si mami si Sara... si eu" (cineva e mereu de doua ori:)), uneori e ca o zana, alteori exact pe dos, traieste in lumea povestilor, adoarme rasfoind cu o lanterna cartile, face vraji si cel mai mult ii place sa se joace cu noi.
Sara este cuminte si cand plange pare sa vorbeasca, zambeste mereu si ii spun "motanica". Mica e blanda si iubitoare, cand se uita la mine ma topesc de tot.

Maria are 3 ani si 3 luni, Sara 2 luni. As vrea sa fiu o mama mai buna si mai putin obosita si sa ma bucur mai mult de momentele astea, am impresia ca stau si ma uit la frumusetea din jur fara sa ma pot bucura de fapt, ci doar sa o vad.

Am inteles din cartile lui Francoise Dolto ca e posibil ca o mama sa fie buna pana la 3 ani (adica mai potrivita perioadei de bebelusie), sau dimpotriva, sa fie o mama buna dupa varsta de 3 ani. Temerile mele... sau asteptarile sunt sa fiu o mama buna pentru amandoua de-acum incolo.

Astea sunt note de seara, dimineata sunt mai vesele.:) Doar ca adorm cu cele de seara.:))