Aveam subiecte noi si frumoase, le urmaream pe fete crescand, dar apoi am vazut Japonia si gandurile mele s-au oprit la copiii de acolo.
Apoi, intr-una din serile trecute, in timp ce ii faceam Sarei niste balerini micuti, am vazut si reportajul Fabrica de copii. Doamne, i-as fi luat pe toti! :(( E ingrozitor sa te simti neputincios, ar trebui sa fac misionariat. Il admir si-l inteleg pe fratele meu care vrea sa plece cu actiuni umanitare in Libia. Dreptul umanitar cred ca e o alegere salvatoare pentru suflet!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu