Seri si scenarii

Tudorita

Zilele trecute, in drum spre gradinita, vazand ca Sara e linistita si tacuta, am intrebat-o daca vrea sa vorbim sau sa mergem in linste - obisnuita sa deschid mereu subiecte de discutie si avand-o deja pe Maria foarte guraliva. Mi-a raspuns ca nu vrea sa vorbim, vrea sa se gandeasca. Uau, va trebui sa ma obisnuiesc si cu asta! :))

Si inca ceva frumos. Ieri Maria canta la masa cu inflacarare "Tudorita, lele", iar Sara fredona si ea incetisor dupa Maria. Cand au terminat de cantat, m-am dus si le-am pupat pe rand pe frunte si le-am spus ca au cantat minunat. Mariuca s-a dat jos din scaun si a pupat-o si ea pe Sara si i-a spus "mi-a placut foarte mult cum ai cantat, mico!"

About mom's age

Moment in care l-am intrebat putin ingrozita pe Bogdan daca am 37 de ani. A zis ca 36. Maria s-a intors imediat si mi-a zis: "nu, mami, ai 32 de ani sau 23, ceva de genul asta." Ah...
http://www.huffingtonpost.com/allison-tate/this-is-my-39_b_4534522.html

Povesti pentru orele de matematica

Desi Maria e acum in clasa 0, nu acum au inceput framantarile legate de scoala. Nu, au inceput de mult prea mult timp si sunt legate de trecerea primilor doi ani. Pe cat de asiduu am citit despre parenting si despre alaptare, autodiversificare, co-sleeping si purtarea bebelusilor in perioada bebelusiei, pe atat de mult a inceput sa ma preocupe problema educatiei din sistemul nostru. Am citit si m-am informat ba cot la cot cu Bogdan, ba in paralel cu el, am mai avut dispute, am mai cazut de acord, ajungand amandoi la acelasi rezultat final. Sa ne ajutam copiii sa se dezvolte armonios, sa inlaturam prin explicatii, pe cat putem, presiunea competitiei si sa-i explicam corect scopul procesului de invatare. Sa o ajutam prin activitatile extra scolare sa descopere atat materiile scolare, cat si propriile interese.

Si iata ca zilele trecute am descoperit Povesti pentru orele de matematica. Sunt cu adevarat minunate si pe intelesul copiilor. Iata cum se poate invata despre inversul, opusul si rasturnatul unui numar. Nimic mai frumos, nu? :)
http://povestindmatematica.ro/povestea-unei-case-vrajite/

Maria's little devil, the seraph and the centaur

And... the devil is planning to become an angel.

Craiasa Zapezii

Fetele s-au cocotat de dimineata in patutul Mariei, sus, se uitau pe geam la zapada si pe telefon la desene. Imi venea sa le dau jos, sa ma urc eu in locul lor!
O iubesc pe Craiasa Zapezii, chiar daca pentru o zi de ninsoare ar trebui sa suport o saptamana de balti! Ah, totul e alb si din cer plutesc nestemate! Maria a pregatit micul dejun pentru ea si Sara. Pe o tava a pus cate un pahar cu lapte si cate un sandwich mic cu unt si miere. Deci am avut o dimineata usoara, cu o cafea buna si o priveliste minunata.
Zapada asta in Bucuresti a readus iarna. Prima adevarata pe anul asta! Ieri am ramas inzapezite noi 3, fetele, si am considerat-o o aventura demna de tinut minte, asa ca ii sunt recunoscatoare. Mai ales ca a fost cu happy end si distractie!
Inainte de a iesi la zapada, Maria si-a taiat o felie de prajitura si s-a asezat cu farfurioara la masa intr-un mod necaracteristic si frumos. Da, este in stare si de asta.:)) Capcaunul a facut loc printesei pentru o clipa. M-a induiosat si m-am asezat de partea cealalta a mesei, in fata ei, cu ceasca de cafea. Am stat de vorba putin si, intr-o clipa vizionara, marcata cu un degetel in aer, s-a ridicat repede sa-mi ofere pe o farfurioara acelasi desert.
O dimineata de pretuit, cea de astazi!

Un drum

A trecut asa  A fost superba ziua! Cu soarele de azi a parut cald de-a binelea. Si drumul spre Valcea mi s-a parut minunat. Dupa ce s-a dus ceata si am vazut doar soare, muntii albastrii acoperiti de zapada... parca pluteau! si mi-am luat o cafea delicioasa pe drum. O sa pretuiesc mult timp amintirea asta. Doamne, am stat mai mult timp in Bucuresti decat in Valcea, dar radacinile tot aici, la munte, le am.

Astazi am fost sa o vada fetele si pe strabunica, cine stie daca o vor mai tine minte... Mergem atat de rar pe-acolo. Am oprit masina si admirau casa. Cand i-am zis Sarei ca e a noastra, nu-i venea sa creada. Era prea mica sa tina minte ultima data cand am fost. Are camere inalte, sobe mari si calde, pereti albi si ferestre frumoase. Fetele au alergat gainile si puii prin curte. Mereu ma uitam pe geam sa vad daca tipa de fericire sau s-a intamplat ceva.
Asta seara am fost prin oras, sunt niste decoratii asa frumoase aici! Ingeri mari, stele luminoase, mi s-a parut minunat. Noi am baut vin fiert, fetele au mancat halvita (asa se numesc cele care sunt ca niste acadele colorate?) si turta dulce. Acum am insomnie de la raceala. Am senzatia ca nu o sa scap niciodata de ea!

Voi sa aveti o noapte buna si o dimineata la fel!  Eu sunt hotarata sa o incep cu o felie de tort de ciocolata si cafea.