Aproape doi ani

- Maria, esti cuminte ?
- Cu mine vorbesti ?
Am tacut uimita...

Dar da, e cuminte ! Si m-a lasat fara cuvinte in ultimele 2 saptamani.
Azi se juca singura cu 2 figurine: o vacuta si o oaie. Se plimbau una pe langa alta si-si mai spuneau cate ceva. Am prins o singura replica:
- Cati ani ai ?
- Doua ani. (ieri i-am zis ca ea are 2 ani, ma rog... aproape, dar nu avea rost sa o zapacesc)

Dupa ce ne-am jucat de dimineata cu 2 cutii pline de piese de lemn, una din ele cu 52 de piese am rugat-o sa le strangem sa plecam in parc. Le-a pus singurica in cutii, fiecare in cea corecta. Eu am asezat doar tabla in una din ele... Piesele erau unele colorate, iar altele simple. Alt exemplu de sortat de saptamana trecuta: o cutie plina cu bile colorate: rosii, verzi, albastre si galbene au fost impartite pe culori in cutii colorate corespondente. Erau multe bile. :)
A ordonat crescator si descrescator cercurile pe un ax, construieste cu lego si face tot felul de turnulete cu toate piesele de prin casa.

Pisicutele de 5 cm achizitionate de la Baby Expo la niste preturi mult prea mari sunt prietene bune si se converseaza mereu. Maria a gasit in dulap o cutie cu pantofi de lac si le-a plimbat dintr-o camera in alta, fiecare in pantoful sau. S-au oprit cat sa se salute si sa poarte o mica discutie: -Buna. -Ce faci, bine? Cand am rugat-o sa le stranga, pisicutele si-au dat pupi si fiecare pantofior s-a intors in cutie, iar cutia in dulap. Nu stiu cu cine seamana, ca mami nu e asa ordonata !

Zilnic sunt rugata insistent sa ne imbracam sau sa pictam. Azi am bagat putin foile sub robinet si culorile s-au intins magic pe hartie, iar Maria a fost extaziata. Statea dupa fiecare pensula sa vada cum infloresc culorile !

Saptamana trecuta am mers la baby expo cu masina, iar un sofer de pe banda alaturata nu ne-a vazut si a vrut sa se bage in fata noastra. Nu eram in mijlocul unei conversatii, nu au fost gesturi ample sau bruste, Bogdan a ridicat usor mana deasupra claxonului, dar a renuntat cand am fost vazuti. Exact atunci, in linistea aia, am auzit-o pe Maria din scaunelul din spate spunand foarte clar si tare:
- Ai grija ! Bogdan !
(Si nu, eu nu fac observatii la volan.)

Bi-Bu-Buf intr-o zi colorata

BI-BA-DOO, aka BI-BU-BUF, aka Big Bad Wolf, omniprezent.


Asta canta Maria toata ziua.

Sunt zile pline, parca in asteptarea gradinitei.

Drumul nostru de la agonie la extaz

De aici observ gradinita cat timp e Maria inauntru. Doar doua zile. Trei de fapt, insa in prima a stat doar 2 minute si am luat-o plangand. Dupa ce-mi facuse cu mana senina mai devreme "pa, mami!" Mi s-a parut dezastruos, am urat politica gradinitei, am si gasit alta care permitea parintilor sa stea cu copiii cat timp e necesar pentru adaptare. Am mai si plans, normal... M-am considerat o mama rea, nepregatita, luasem de buna conditia cea mai importanta, si anume integrarea usoara alaturi de parinti, pachetul nostru de cerinte fusese cu totul altul, neimportant as spune acum.
Am zis ca era obosita, o dusesem la 11 aproape, avusesem o dimineata grea, cu alergatura dupa analize care nu mai erau de gasit... Am mai incercat si a doua zi. Am putut sta de vorba cu educatoarea 10 minute, Maria a inteles ca e prietena ei, a vizitat inca odata gradinita in bratele ei si a ramas pentru doua ore jumatate, B citind pe scarile gradinitei, eu cu telefonul in mana. Am sunat de cateva ori, am auzit-o si pe Maria, am si fost sunata. Incredibil, dar era bine, ii placea, sarea, canta si dansa. A luat-o B, s-au intalnit cu mine dupa 10 metri. Nu stiu ce tactica incalcita am avut in cap, voiam o tranzitie intre gradinita si mine. Nu a intins bratele spre mine, m-a privit vesela, nu a plans, ne-a "povestit" ce a facut. Cand am ajuns acasa tot ne cerea sa o ducem la gradinita. Am fost cei mai fericiti. Astazi de dimineata s-a trezit, a zis "pa, mami! tati, mergem ghighita" si s-a dus direct la usa.
A stat 3 ore jumatate, a fost mai greu, ma deranjeaza in continuare faptul ca nu pot vorbi cand vreau eu cu educatoarea si ca nu o pot vedea pe Maria. E drept, B a avut privilegiul de a o vedea jucandu-se, dar sunt atatea ore si as putea intelege atatea daca as vedea-o ! Mi-e frica sa nu fi facut o greseala cu gradinita, chiar si cu program scurt. Nicio zi nu seamana cu alta, deja ma simt instabila psihic !
Atatea griji !! Iar ea de doua zile canta mereu:
tica-tica-tica-ta