sâmbătă, 26 februarie 2011

Hansel si Gretel

Azi am profitat de faptul ca tati se vede cu barcaholicii pana-n noapte si am zis sa iesim noi, fetele, pe zapada, afara. Carutul nu poate pe zapada moale, asa ca am hotarat sa iesim cu wrapul.

Aranjamentul tactic suna cam asa: o imbrac si incalt pe Maria, ii spun sa stea linistita (?), o imbrac pe Sara, pe mine, pun wrapul, o bag pe Sara in wrap... oare ar trebui sa ma incalt sau nu inainte?? Da, chiar asta s-a dovedit partea dificila, e tare greu sa te apleci cu bb in wrap. Maria a primit cadou niste desene, plasata strategic pe un scaun langa hol. A asteptat mai bine de o jumatate de ora, pana ce mama si Sara, supraincalzite :D, au fost gata. A mai urmat momentul dificil al echiparii cu bocanci, i-am pus Mariei si haina, dar am tras usa dupa noi si nu am mai privit in urma.

Ne-am racorit repede, caci Maria ne-a aruncat intruna bulgari de zapada, eu doar putin am nimerit-o. Insa eu eram tinta sigura, desi hotarasem la un moment dat sa alerg in zig-zag.:)) Cu toate astea, e de la sine inteles ca Maria era mai plina de zapada decat mine! Cu multa luare-aminte a trasat semne (linii si un cerc) prin zapada sa gasim drumul inapoi spre casa. Dar, sac!, am decis sa luam autobuzul cele 3 statii spre casa. Mai e si maine o zi, iar urmele in zapada rezistente! (doar stim povestea cu Hansel si Gretel)
Am luat un twix pe care Maria l-a rontatit f fericita pe un scaun in autobuz (partea ei).

Arata in genul asta, doar ca in loc de noroi era plina de zapada:



Au mai fost cateva aventuri, a vorbit mai multa lume cu ea, iar o doamna a exclamat: a, esti fetita! cum te cheama? Pot spune ca e laitmotivul iesirilor noastre.:)) Cred ca nici parul lung nu va salva situatia.:)

Apoi au urmat cateva povesti si un somn in 3 cum rar mai prindem.

joi, 24 februarie 2011

Micuta domnisoara sperietoare

Chiar sunt personaje de poveste, dar ilustrate in maniera proprie.






Micuta domnisoara sperietoare



Domnul Jeleu


Domnul Gadilici

Sunt desene vechi, de la 2 ani jumatate, eu sunt nostalgica, Maria alearga sa vada ambarcatiuni, avioane, face sport si e intr-o agitatie continua.
Eu ii rasfoiesc din caietele vechi.

sâmbătă, 19 februarie 2011

Autoportret

Maria vazuta de Maria

vineri, 18 februarie 2011

Ma preocupa ciclopul

De ieri, de Maria. Primul desen fara Sara:

Notele apartin Mariei.

Incerc sa-l analizez de ceva timp.:)
Si a avut vreo 2 cosmaruri cu un copacel.

luni, 14 februarie 2011

Firimituri de ieri

7 dimineata, ca de obicei. Se trezeste Maria, ii spune buna-dimineata Sarei: bineinteles, se trezeste si mica. Nu mai pot nici macar sa ma amagesc cu 5 minute in plus de somn. Bun, trezirea, schimbat mica, dat vigantol, dat vigantolette Mariei, hranit mica, sporovait cu Maria. Cantarul arata cu 1 kg in minus. Hmm, ceva bun astazi.:) Mi-aduc aminte de alte dimineti (http://primulorice.blogspot.com/2009/07/dimineti-insorite.html http://primulorice.blogspot.com/2009/04/jurnal-de-bord.html)... Urmeaza drumurile Mariei la baie pentru diverse, printre care spalat pe dinti de 3 ori.:) Am reusit sa fac paturile, o las pe Sara fericita si hranita la carusel 10 minute, eu fac un dus de 2 min, ma echipez pentru noua zi si mergem cu toate la bucatarie. Carutul s-a blocat in pozitia umbrela, deci fara plimbari azi...
Maria vrea ceai.
- Bun, am inteles ca vrei ceai, dar de mancare ce ai vrea?
- Castraveti cu sare si apa.

In cele din urma ii strecor un sandwich in timp ce Sara o supravegheaza din scoica asezata pe masa. E frumos ca mancam impreuna, am reusit sa-mi fac si o cafea. Continuam cu o jumatate de puzzle mare, mai imprastiem jucarii... trimit niste mesaje, citesc cate ceva pe internet, primesc un telefon si vorbesc mai mult de o ora cu o mamica (asta e asa, de moral, of, ce bine e in lumea celor mari!!). Multumesc, Ana.:)) Si multumesc Monica pentru telefonul lung de astazi.:*
Profitand ca sunt ocupata, Maria trage din dulap cutia cu rochite de vara, o alege pe cea cu buline si insista sa o imbrac. Ii fac pe plac, doar si eu imi fac de cap. Se trezeste Sara, fetele se distreaza putin la carusel, ne facem niste poze (trei sunt facute de mine, una de Maria):



ma plimb cu Sara prin casa in brate continuand conversatia si adoarme la loc in timp ce Maria isi face si un coif de cavaler dintr-o banda adeziva pe care hotaraste sa o consume pe jumatate imprastiind-o prin casa. Cavalerul meu cu rochita a obosit, doar a sarit pe toata mobila, a escaladat tot ce era de escaladat, am terminat si eu conversatia la telefon, am pus-o pe Sara in patut, pe Maria la masa si in patul ei dupa 2 povesti (neaparat in rochita!).
Acum urmeaza putin timp pentru mine: ma strecor repede, strang jucarii, fac disparut dezastrul din casa, beau cafea si stau putin la calculator.
Maria se trezeste dupa doar o ora... ce-as mai fi stat putin sa ma relaxez... Dar mi-am adus aminte de o activitate frumoasa povestita de alta mamica, asa ca facem prajituri de plastilina, un tort intre ele pe care Maria il orneaza si cu lumanari.



Ii fac baita Mariei, ii povestesc despre ziua indragostitilor. Ma intreaba daca se face frumoasa "pentru tati indragostitul".:))
Ajunge tati cu prajiturile mele preferate, dar mi-e imposibil sa ma bucur pana nu fac un dus... si jumatatea aia de ora chiar a fost esentiala, nu m-am mai gandit la nimic.
Seara a continuat tare frumos. Incredibil, Sara s-a trezit dupa ce am savurat noi prajiturile.



Maria a adormit cu o barcuta de hartie pe care a doua zi trebuia sa o lansam la apa.:)

E ciudat sa scriu despre ziua de ieri, am si uitat-o, dar sigur va fi o amintire importanta.

vineri, 11 februarie 2011

miercuri, 9 februarie 2011

marți, 8 februarie 2011

Note personale

Ma intreb daca Maria si Sara vor fi cum le-am simtit din burtica. Maria era ca un delfinas, vesela, cutezatoare, jucausa si iubitoare. Pe Sara mi-am inchipuit-o independenta, cuminte si creativa. Sau poate unde am fost eu in a doua sarcina foarte activa (am facut grafica web, mozaic, am pictat, am modelat, am cusut jucarii mici de fetru).

Maria este ca o furtuna, alearga fericita peste tot, smechereste, merge pe strazi ca un golanas, sare in toate baltile, da cu piciorul in zapada ramasa pe trotuar si o arunca in fata, cade exact unde e mai mult noroi, nu e data sa aratam cat de cat civilizat, se catara foarte bine, merge pe role cu mare viteza, e creativa, vorbeste in versuri, cateodata si pe muzica, e iubitoare la extrem, isi exprima si descrie foarte usor sentimentele, face harti de comori in care suntem inclusi mereu "si eu si tati si mami si Sara... si eu" (cineva e mereu de doua ori:)), uneori e ca o zana, alteori exact pe dos, traieste in lumea povestilor, adoarme rasfoind cu o lanterna cartile, face vraji si cel mai mult ii place sa se joace cu noi.
Sara este cuminte si cand plange pare sa vorbeasca, zambeste mereu si ii spun "motanica". Mica e blanda si iubitoare, cand se uita la mine ma topesc de tot.

Maria are 3 ani si 3 luni, Sara 2 luni. As vrea sa fiu o mama mai buna si mai putin obosita si sa ma bucur mai mult de momentele astea, am impresia ca stau si ma uit la frumusetea din jur fara sa ma pot bucura de fapt, ci doar sa o vad.

Am inteles din cartile lui Francoise Dolto ca e posibil ca o mama sa fie buna pana la 3 ani (adica mai potrivita perioadei de bebelusie), sau dimpotriva, sa fie o mama buna dupa varsta de 3 ani. Temerile mele... sau asteptarile sunt sa fiu o mama buna pentru amandoua de-acum incolo.

Astea sunt note de seara, dimineata sunt mai vesele.:) Doar ca adorm cu cele de seara.:))

joi, 3 februarie 2011

Sunt o eroina?

M-am intors si am vazut ce a vazut si aparatul foto :)





Tortul fermecat al meu o sa fie cu de toate. Si cu ciocolata... si cu mere... si castraveti... si lamai...

miercuri, 2 februarie 2011

Sara vazuta de Maria

Astazi Maria a reusit sa o prinda pe Sara zambind. Eu incerc de vreo 6 saptamani.:)





LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...