Locomotiva rosie

Oare a cui a fost ziua ieri? A mea sau a Mariei? Minunata fiecare clipa! 4 ani!

Dis-de-dimineata ne-am urcat in tren spre Sinaia, Maria cu o locomotiva mica rosie in mana. Intamplare fericita, locomotiva reala era tot rosie. Am vazut paduri, munti, am desenat, ne-am jucat toti 4. Ne-am uitat cu atentie la copaci, i-am explicat cat de batrani sunt unii dintre ei. Atat de batrani, ca nici nu pot sa-i imbratisez. Exprimare gresita, caci mi-a aratat cum ii imbratiseaza pe toti. A vazut primul castel, i-am aratat intrari secrete in manastire, coroane de regi, o regina, si-a pus o dorinta cum eu nu mi-am pus niciodata "sa fiu mai bun".

 

In drum spre Peles ne-am batut cu frunze uscate, am alergat, ne-am inchipuit ca suntem intr-o poveste.

La coborare, prieteni dragi ne-au facut o surpriza si au aparut acolo, ne-am plimbat impreuna cu telecabina. Maria era incantata, e mare amatoare de senzatii tari.:)) Bineinteles, inainte de plecare s-a jucat la un spatiu mic de joaca.

Seara, rememorand ziua, am intrebat-o ce i-a placut cel mai tare si mi-a spus ca oul kinder si ca s-a jucat.:)

Dar cred ca cel mai mult i-a placut ca a fost cu noi, ochi si urechi unii pentru altii.

 

Eu am retinut imaginea garii Sinaia, cu locomotiva rosie venind dintre dealuri. Ele doua jucandu-se la masa din vagonul restaurant si razand, ele doua chiuind si razand fericite la usa vagonului.

Hansel si Gretel

Azi am profitat de faptul ca tati se vede cu barcaholicii pana-n noapte si am zis sa iesim noi, fetele, pe zapada, afara. Carutul nu poate pe zapada moale, asa ca am hotarat sa iesim cu wrapul.

Aranjamentul tactic suna cam asa: o imbrac si incalt pe Maria, ii spun sa stea linistita (?), o imbrac pe Sara, pe mine, pun wrapul, o bag pe Sara in wrap... oare ar trebui sa ma incalt sau nu inainte?? Da, chiar asta s-a dovedit partea dificila, e tare greu sa te apleci cu bb in wrap. Maria a primit cadou niste desene, plasata strategic pe un scaun langa hol. A asteptat mai bine de o jumatate de ora, pana ce mama si Sara, supraincalzite :D, au fost gata. A mai urmat momentul dificil al echiparii cu bocanci, i-am pus Mariei si haina, dar am tras usa dupa noi si nu am mai privit in urma.

Ne-am racorit repede, caci Maria ne-a aruncat intruna bulgari de zapada, eu doar putin am nimerit-o. Insa eu eram tinta sigura, desi hotarasem la un moment dat sa alerg in zig-zag.:)) Cu toate astea, e de la sine inteles ca Maria era mai plina de zapada decat mine! Cu multa luare-aminte a trasat semne (linii si un cerc) prin zapada sa gasim drumul inapoi spre casa. Dar, sac!, am decis sa luam autobuzul cele 3 statii spre casa. Mai e si maine o zi, iar urmele in zapada rezistente! (doar stim povestea cu Hansel si Gretel)
Am luat un twix pe care Maria l-a rontatit f fericita pe un scaun in autobuz (partea ei).

Arata in genul asta, doar ca in loc de noroi era plina de zapada:

Au mai fost cateva aventuri, a vorbit mai multa lume cu ea, iar o doamna a exclamat: a, esti fetita! cum te cheama? Pot spune ca e laitmotivul iesirilor noastre.:)) Cred ca nici parul lung nu va salva situatia.:)

Apoi au urmat cateva povesti si un somn in 3 cum rar mai prindem.

THE HAND

Am fost pe-afara cu fetele. Maria a primit de la gradi, la serbare, o papusa absolut oribila, de plastic, f inalta si slaba, fara personalitate. Nu reusesc deloc sa o arunc. Ei, ieri nu s-a lasat pana nu a plecat la plimbare cu mana papusii. Era ceva de groaza, extensia mainii ei drepte. Cand arata pe unde sa o luam, cu ea arata, ii tinea degetele in gura cand avea chef, ba mai tarziu o punea sa mature frunzele de pe jos. La un momnet dat mergea ca o golanca si dadea din mana aia. Era o mana MARE! Imi venea sa plang la iesirea din casa, afara nu ma mai puteam opri din ras, la fel si unii trecatori.
Daca vrea cineva circ, stiti unde ne gasiti! A inceput de la cateva luni, cu mersul in picioare in carut.:)

Facusem si poze cu MANA, dar le-a sters pe toate, inca nu i-am explicat ce face butonul cu un cos pe el.:)

Din acelasi registru:

- Ma spal pe un degetel
- Maria, spala-te pe toate manutele!!
- Nu ma spal pe toate manutele ca nu sunt caractita si nu am toate manutele, am doua manute si ma spal pe amandoua!

- Papusa aia e o urata si jumatate! (da, e vorba de cea care isi pierde frecvent mainile)
- Ba nu e juumatate, are totul pe ea!

Si inca ceva cald, imi vine greu sa ma opresc:
- Maria, parca vorbesc cu peretii!
- Dar peretii au si urechi!