joi, 24 decembrie 2009

Spiridusul lui Mos Craciun

Anul asta cam toate cadourile de Craciun sunt facute de noi. :)


Si poate va intrebati cine a fost ajutorul Mosului ?











Va dorim tuturor un Craciun fericit ! :)


Edit: Oglinda pictata o gasiti la umanitare la bazar pentru Sebi aici: http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=141167&whichpage=1 pozitia 176. Sper sa va placa atat de mult incat sa il ajutati pe Sebi. :)

luni, 23 noiembrie 2009

Tica-tac, intalnire romantica !

E intuneric afara, e ora 6 seara, dar fiind toamna tarzie s-a intunecat. Maria nu mai are stare, e ca o caprioara, imi sare de peste tot in brate, topaie strigand: megem la Ionut!
Ne suna mama lui Ionut, avem de schimbat cadouri :)), a fost ziua amandorura, dar Maria a tot fost bolnavioara si eu prea prinsa cu altele si nu am reusit sa ne intalnim. Acum e momentul cel mare.

Nu mai pot sa-i pun pantalonii, nu sta. Din alergare ii arunc o rochita pe ea, o imbraca imediat chiuind, se repede la ghetutele rosii, suntem gata in doi timpi, deschid usa si o zbugheste la lifturi. Se lipeste de ele intr-un colt si nu zice nici pas pana nu ajunge unul sus si deschid usa sa intre. Se arunca in lift, in colt, bineinteles, si sta atenta, ascultand parca ceva.






Iese repede strigand Ionut si in sfarsit mami deschide usa de la scara. Iar acolo, in capatul aleii, serios, la 2 ani impliniti, sub felinar, sta Ionut cu pungulita cu cadouri intr-o manuta. Era asa de scump, m-am topit imediat.
Maria se uita si porneste alergand tare, trece pe langa Ionut si fuge in continuare pe trotuar. Eu dupa ea, reusesc sa o prind si sa o intorc, incercam sa spunem la multi ani, dar Ionut e prea incercat si incepe sa planga, Maria nu mai vrea sa-i dea cadoul.

Stam foarte putin, Ionut emotionat reuseste sa-i trimita niste pupici din bratele tatalui. Dupa ce intram inapoi in lift Maria se intoarce spre mine si-mi spune "la multi ani, Ionut".

duminică, 22 noiembrie 2009

De ieri si de azi

Aici a fost o idee ! Am fost intampinata asa de dimineata de Maria in bucatarie, aratandu-mi un cerc imaginar. Mi-a mai aratat cateva idei si pe parcursul zilei, chiar si in cabinetul pediatrei, nu am reusit inca sa le vad.

Pe la amiaza citim impreuna Punguta cu doi bani si Capra cu trei iezi. Am fost de multe ori tinuta la usa in timp ce-mi cerea imperativ: "mami, canta 3 iezi"! Aplecata de cealalta parte a usii, pana prin dreptul ei, cantand si incercand sa nu ma auda toti vecinii.
Dar cei trei iezi "dau prin bat", cocosul e batut de mosneag sa faca oua, gaina de baba pentru ca a facut doar o margica, asa ca Maria a inceput sa-mi "povesteasca" cum Maria ia bataie, tati ia bataie, Maria vrea bataie, mami o bate pe Maria, miss o bate pe Maria, mami vrea bataie ? si tot asa. Of, greu moment ! Cum sa-i explic oare mai bine ?
Asa ca in primul moment de liniste, i-am luat manuta si am facut-o atenta, iar cu ochii in ochisorii ei i-am spus: mami, bataia nu e buna, niciun copil nu trebuie sa ia bataie, nimeni nu trebuie sa ia bataie. Mi-a explicat la final: nimeni are voie ia bataie nu, tati ia bataie petu Maria, Maria si tati iau bataie... mami, vreau bataie !
Un ochi plange unul rade. Adica mami bate pe toata lumea ?

Ma intreb daca a inteles toata lumea, nu e un subiect asupra caruia sa vreau sa fiu ambigua :): eu nu am fost batuta niciodata de parinti, nu am stiut ce inseamna nicio palma usoara, Maria nu va stii nici ea, nu e o alternativa pentru noi.

Am fost insa rasplatita cand am stat pana la ora 2 noaptea sa-i desenez o printesa cu rochite, paltonas si alte accesorii numai ca sa avem cu ce ne juca a doua zi dimineata.



A exclamat fericita: o pitesa ! iar printesa a primit repede si o coronita aurie stralucitoare si o bagheta magica. Tot jucandu-ne, am intrebat-o pe Maria unde e coronita si mi-a aratat: aici, mami, apoi mi-a dat-o jos din par, in timp ce agita bagheta magica hocus pocus.

Mai avem putin din weekendul petrecut doar in doua, asa ca o sa inchei aici. Tocmai mi-a strigat buna idee. Poate acum chiar aflu despre ce e vorba.

vineri, 13 noiembrie 2009

Te iubec si amintiri de gradinita

Mami, te iubec !
Sunt zile in care o aud des zicandu-mi asa.

Facand un trenulet de mere m-a intrebat (transcriu filmuletul care e mult prea mare pentru a-l pune online):

Maria: - Mergem ghighita tenuetu ? E punos (frumos) la ghighiita. La copii.
mami: - Cu cine te joci acolo ?
- Cu copii. Cu Daria.

- Daria e o fetita? Dar sunt si baietei ? Stii vreun baietel ?

- Maichi Ianus. Maghinos. Machi Naus.
- Mickey Mouse ? E Mickey Mouse acolo?

- Daa.

- Maria, dar Calin e coleg cu tine ? Tine mereu o papusa in brate?

- Daa

- Ce papusa e ? (e o pisica) Ce papusa tine-n brate ?

- Daria

...
- Mami, Calin e prieten cu Daria ?

- Da

- Tu cu cine esti prietena ?

- Cuuu... Fifi.

marți, 3 noiembrie 2009

O Primula !

Astazi Maria a implinit 2 anisori, ia antibiotic si am serbat in 3. Ne-au vizitat si bunicii, am mancat tort si am primit cadouri.
Maria si Fifi au acum un nou prieten, Bumble (Bondarel), care stranuta de mama focului, de fapt la noi se stranuta pe mai multe voci, doar ne jucam in echipa ! Fifi si Bondarel sunt plimbati peste tot, imbratisati, dati pe rand in leagan si plimbati cu tricicleta, in cosulet, unde altundeva !?
Cel mai dulce moment a fost descoperirea uimita si incantata a cadoului: O Pri-mu-laaa !!, desi Maria stie foarte bine cine este Bumble, il repereaza imediat peste tot. :)


Pana la noapte anticipez ca floricelele cu care e impodobit scaunelul vor fi "mirosite" in totalitate, pentru ca Maria mereu le adulmeca si exclama ce frumos miros!, apoi isi alege cateva petale de plimbat prin casa.

miercuri, 28 octombrie 2009

Din nou amandoua

Am facut cu mare emotie aceasta coronita. De fapt am facut doua, niciodata nu stii ce se poate intampla !


Astazi a fost prima activitate comuna la gradinita. Eveniment mult asteptat.
Dupa ce am depasit greul intrarii in cladire si a inteles ca stam amandoua s-a relaxat vizibil. Dupa ce m-am asezat pe scaun in sala a fost cuprinsa de veselie.

Am stat fiecare echipa copil-parinte la cate o masuta, pe scaunele alaturate, si am decorat un cosulet de toamna. Pe drumul de intoarcere, Maria a alergat fericita si cu mare viteza tot drumul, cu coronita pe cap. Eu tot cu viteza si cu mana intinsa dupa ea, cautand pe bajbaite sa o prind ori de haina, ori de mana, la fiecare straduta sau obstacol pe care-l depaseam. Drum pe care de obicei il facem doar in brate si cu ea agatata foarte strans de gatul meu, cu capul lipit de mine. In toata aceasta nebunie nocturna (se insereaza cam devreme :) ) m-a atras la un tobogan, mi-a strigat sa stau pe banca in timp ce ea alerga din nou pe sus sau pe jos. Cat pe ce sa-i urmarim un coleg de care nu mai voia sa se desparta.
Imi doresc sa ii fi schimbat putin perceptia despre gradinita ziua de astazi, sa fi contat mai mult timpul petrecut impreuna in gradinita.


duminică, 25 octombrie 2009

Workaholic


Mami, deseneaza o stea. Mami, deseneaza doi stea. Mare ! Mami, deseneaza stea mare !
Mami deseneaza pisica. Alta pisica. Alta pisica. Daca nu desenez destul de repede incepe sa faca si ea, reuseste bine cercuri si-mi explica fara sa ridice creionul: capul.
Mami acum deseneaza peste tot, inca putin si desenez si peretii, macar sa lucram cot la cot. Am culori de toate felurile ascunse peste tot, in biblioteca, in dulap, pe etajere, iar o colectie modesta intotdeauna la-ndemana. :)

vineri, 2 octombrie 2009

Ce mai citeste Maria

Ieri am fost cu Maria la cumparaturi. Avea nevoi de hainute, am dat restart si la gradinita, a venit si toamna... Ocolesc cu grija hainutele cu sclipici, deja nu prea mai am din ce alege. Decathlonul m-a salvat cat de cat data trecuta. Ma opresc la Sergent Major si admir indelung noua colectie. Mi se pare totusi cam mare pretul unei bluzite si prefer sa nu cumpar.

Ne oprim la libraria Mladinska. Eu rasfoiesc cu aviditate cartile care-mi tot sunt aduse pe masa, Maria si-a luat o carticica, s-a dus in casuta sectiunii pentru copii, s-a asezat pe bancuta cu perne colorate si vorbeste tare cu personajele. Dupa ce o citeste, o duce la loc si ia alta pe care o rasfoieste tot acolo. B e singurul care studiaza carti in afara sectiunii pentru copii. Dau totusi 1,5 mil pe carti pentru Maria fara sa clipesc, B are voie sa-si ia o singura carte. Eu nu mai contez deocamdata, ma asteapta rafturi intregi pentru copii !

saptamana asta citim Enciclopedia celor mici (Ed Aquila)

luni, 28 septembrie 2009

Aproape doi ani

- Maria, esti cuminte ?
- Cu mine vorbesti ?
Am tacut uimita...

Dar da, e cuminte ! Si m-a lasat fara cuvinte in ultimele 2 saptamani.
Azi se juca singura cu 2 figurine: o vacuta si o oaie. Se plimbau una pe langa alta si-si mai spuneau cate ceva. Am prins o singura replica:
- Cati ani ai ?
- Doua ani.
(ieri i-am zis ca ea are 2 ani, ma rog... aproape, dar nu avea rost sa o zapacesc)

Dupa ce ne-am jucat de dimineata cu 2 cutii pline de piese de lemn, una din ele cu 52 de piese am rugat-o sa le strangem sa plecam in parc. Le-a pus singurica in cutii, fiecare in cea corecta. Eu am asezat doar tabla in una din ele... Piesele erau unele colorate, iar altele simple. Alt exemplu de sortat de saptamana trecuta: o cutie plina cu bile colorate: rosii, verzi, albastre si galbene au fost impartite pe culori in cutii colorate corespondente. Erau multe bile. :)
A ordonat crescator si descrescator cercurile pe un ax, construieste cu lego si face tot felul de turnulete cu toate piesele de prin casa.

Pisicutele de 5 cm achizitionate de la Baby Expo la niste preturi mult prea mari sunt prietene bune si se converseaza mereu. Maria a gasit in dulap o cutie cu pantofi de lac si le-a plimbat dintr-o camera in alta, fiecare in pantoful sau. S-au oprit cat sa se salute si sa poarte o mica discutie: -Buna. -Ce faci, bine? Cand am rugat-o sa le stranga, pisicutele si-au dat pupi si fiecare pantofior s-a intors in cutie, iar cutia in dulap. Nu stiu cu cine seamana, ca mami nu e asa ordonata !

Zilnic sunt rugata insistent sa ne imbracam sau sa pictam. Azi am bagat putin foile sub robinet si culorile s-au intins magic pe hartie, iar Maria a fost extaziata. Statea dupa fiecare pensula sa vada cum infloresc culorile !

Saptamana trecuta am mers la baby expo cu masina, iar un sofer de pe banda alaturata nu ne-a vazut si a vrut sa se bage in fata noastra. Nu eram in mijlocul unei conversatii, nu au fost gesturi ample sau bruste, Bogdan a ridicat usor mana deasupra claxonului, dar a renuntat cand am fost vazuti. Exact atunci, in linistea aia, am auzit-o pe Maria din scaunelul din spate spunand foarte clar si tare:
- Ai grija ! Bogdan !
(Si nu, eu nu fac observatii la volan.)

luni, 21 septembrie 2009

Bi-Bu-Buf intr-o zi colorata

BI-BA-DOO, aka BI-BU-BUF, aka Big Bad Wolf, omniprezent.


Asta canta Maria toata ziua.

Sunt zile pline, parca in asteptarea gradinitei.

vineri, 11 septembrie 2009

Drumul nostru de la agonie la extaz

De aici observ gradinita cat timp e Maria inauntru. Doar doua zile. Trei de fapt, insa in prima a stat doar 2 minute si am luat-o plangand. Dupa ce-mi facuse cu mana senina mai devreme "pa, mami!" Mi s-a parut dezastruos, am urat politica gradinitei, am si gasit alta care permitea parintilor sa stea cu copiii cat timp e necesar pentru adaptare. Am mai si plans, normal... M-am considerat o mama rea, nepregatita, luasem de buna conditia cea mai importanta, si anume integrarea usoara alaturi de parinti, pachetul nostru de cerinte fusese cu totul altul, neimportant as spune acum.
Am zis ca era obosita, o dusesem la 11 aproape, avusesem o dimineata grea, cu alergatura dupa analize care nu mai erau de gasit... Am mai incercat si a doua zi. Am putut sta de vorba cu educatoarea 10 minute, Maria a inteles ca e prietena ei, a vizitat inca odata gradinita in bratele ei si a ramas pentru doua ore jumatate, B citind pe scarile gradinitei, eu cu telefonul in mana. Am sunat de cateva ori, am auzit-o si pe Maria, am si fost sunata. Incredibil, dar era bine, ii placea, sarea, canta si dansa. A luat-o B, s-au intalnit cu mine dupa 10 metri. Nu stiu ce tactica incalcita am avut in cap, voiam o tranzitie intre gradinita si mine. Nu a intins bratele spre mine, m-a privit vesela, nu a plans, ne-a "povestit" ce a facut. Cand am ajuns acasa tot ne cerea sa o ducem la gradinita. Am fost cei mai fericiti. Astazi de dimineata s-a trezit, a zis "pa, mami! tati, mergem ghighita" si s-a dus direct la usa.
A stat 3 ore jumatate, a fost mai greu, ma deranjeaza in continuare faptul ca nu pot vorbi cand vreau eu cu educatoarea si ca nu o pot vedea pe Maria. E drept, B a avut privilegiul de a o vedea jucandu-se, dar sunt atatea ore si as putea intelege atatea daca as vedea-o ! Mi-e frica sa nu fi facut o greseala cu gradinita, chiar si cu program scurt. Nicio zi nu seamana cu alta, deja ma simt instabila psihic !
Atatea griji !! Iar ea de doua zile canta mereu:
tica-tica-tica-ta

marți, 25 august 2009

Cum a devenit M poeta

A se folosi cate doua. :)


De vreo saptamana-doua, Maria are in vocabular expresii ca lumina lunii (preluata de la mult iubitul Eric Carle), spuma maii (spuma marii) de la Mihaela, apa adanca, asta a incropit-o ea la mare, iubita mami (a mea adica), a noi acaha (la noi acasa). Toate sunt frumoase si folosite destul de des. Ultima ("la noi acasa" sau "acasa la noi") o inlocuieste pe a mamaie si tataie.

Pronuntia e din ce in ce mai buna, compune propozitii cu orice ocazie si are la tot pasul. De exemplu, in cateva minute, prin parc, a facut 3 propozitii: Carutu e a Maria. Maria arunca piatra. Maria impinge roata. Descrie tot ce face ea sau altcineva. Azi a fost extrem de amuzanta cand, pregatindu-ne sa iesim prin parc a venit cu sandalele mele dupa mine si m-a chemat aplecandu-se sa ma incalte: Vino aici, mami. :)

Ne pregatim de gradinita.
Maria merge a goghita a copii. Pa, mami !


Doamne, ce emotii am !

joi, 20 august 2009

Spuma marii

O vacanta pentru mame si fetite


Am fost la mare intr-o companie deosebit de placuta. Imi tot vin cuvinte mari in cap, dar incerc sa fiu modesta. Vacanta, care incepuse nu tocmai bine, mi s-a parut prea scurta in fiecare zi. Iar ziua de astazi, cand am plecat, nu am stiut de unde sa o iau si nici nu am inteles-o prea bine... stiu doar ca dupa ce am plecat imi venea sa plang...

Cand am asezat-o pe Maria in patut, dupa ce am adormit-o, a soptit in somn Sofi. :)

joi, 13 august 2009

Eu unde sunt ?

Hoinarind aiurea pe internet si bloguri, am ajuns aici:


Nu mai stiu de unde am luat imaginea, dar cu cat o privesc mai mult cu atat ma regasesc in ea mai tare. Realitatea mea e alta de aproape 2 ani, mediul la care m-am adaptat e doar tangent la realul celor din jurul meu. Si in curand va trebui sa invat sa respir si altfel. Cand, unde si cum se va intampla asta inca nu stiu.

marți, 11 august 2009

Milestones


Azi-noapte, cu multe treziri cu plansete si tipete, nemaistiind ce sa fac, am luat-o in brate si am plimbat-o prin camera leganand-o usor ca altadata si am intrebat-o:
Mami, ce te doare? Burtica sau dintisorii?
Mi-a raspuns, parca usurata ca am inteles-o si am ajutat-o sa-mi spuna:
Dintii... A adormit imediat cu capul pe umarul meu.
E prima data ca-mi poate spune ce o doare intr-un moment critic.

Repeta toate cuvintele pe care le aude, dar cumva reusesc sa tin evidenta celor pe care "le stie".
Intr-o zi, aratandu-i bunicii care ne-a vizitat in wk aparatul de fotografiat, a zis:
Mami a bagat baterii. Aici. A fost o propozitie formata din cuvinte noi, "a bagat" si "baterii", pe care nu stiam ca le are in vocabular.

Temerile Mariei au ramas undeva in spate:
- spaima de bebelusi a fost inlocuita de o duiosie extraordinara. E topita cand vede vreunul si e foarte atenta cu ei.
- frica de animalute mici si prea prietenoase la fel. Acum ducem un pisoi in brate sau dam de mancare la catei (nu stiu de ce animalele mari nu au intrat niciodata in categoria "pericole")
- urmarim cu un degetel musca sa-si ia zborul de unde sta linistita. Altadata ar fi tipat si ar fi plans isteric daca intra vreuna in casa.
Nu am incercat vreodata sa o fac sa treaca mai repede peste temeri si nu am tratat cu usurinta vreuna din ele. S-a intamplat deodata !

vineri, 7 august 2009

Maria si Omida mancacioasa

De cateva zile avem in biblioteca o noua carte de Eric Carle: Omida mancacioasa. Nu o citim odata sau de doua ori pe zi, ci de cate 6-7 ori. Odomia e verde, merge serpuit, pe piciorul Mariei sau al lui mami, cu un degetel jucaus. Mananca fructe multe, o doare si burtica, ne ingrijoreaza... dar ce bucurie cand se transforma in tutuas ! Si uitasem sa va spun ca aceasta omida are si o casuta, un cocon, rostit perfect. Pe coperta interioara sunt cerculete colorate, unde Maria tine neaparat sa-mi arate maro si verde (noile preferate), uneori galben, oranj si altele la cerere.
Odomia are un traseu prin carte, gaurele perfecte pentru degetelele Mariei, apare din fructe pe verso, e mai mica sau mai mare.
Urmatorul pas va fi sa aplicam si noi tehnica lui Eric Carle in colaje. :)



Omida face soarele si luna sa zambeasca si mai are o casuta aici, la Cartea Copiilor, printre planse de colorat si alte premii !

miercuri, 5 august 2009

Saptamana mondiala a alaptarii

Pentru noi alaptatul inseamna armonie. Nu mai enumar recomandarile oficiale, beneficiile, salvarea in cazurile de urgenta, aportul nutritiv... :) A fost ceva frumos, usor si natural de la inceput, in timpul sarcinii nu m-am gandit niciodata la alternativa, stiam ca va fi bine. Iata-ne si acum, dupa un an si noua luni, adoua.


Completez intr-o nota vesela: azi Maria s-a oprit langa un manechin, l-a studiat intrebatoare "chichin, tape ?" (manechin, lapte ?), si-a bagat timid mana in sutien si apoi a pus mana pe gatul lui: "chichin, capu?". :)) Da, conteaza si asta ! :)

vineri, 31 iulie 2009

Adoua, de Peru



Adoua (amandoua) e cuvantul preferat al Mariei. E asigurarea ei si vad cum i se lumineaza ochii atunci cand ii spun noi doua, amandoua. Repeta fericita, iar cand ne jucam, citim, dormim sau mancam impreuna imi aduce aminte :
- Adoua.

Asa de mult m-a incalzit papusa asta venita tocmai din Peru pentru noi ! Asa, putin neingrijita, zdrentuita, numai iubire, intr-o imbratisare.

duminică, 19 iulie 2009

Un ochi plange, unul rade

Zilele trecute citeam Cenusareasa si Maria a intervenit, inainte sa ajung acolo, si mi-a aratat cu degetelul "mami, plange (Cenusareasa). Pupi".

In parc am gasit un copac ce avea o ramura mai joasa si aproape la orizontala. Mi-a spus sa o ridic si sa o tin sa mearga pe ea si in timp ce era sus mi-a spus "Baghera". :))

O tura clasica de alergat pe canapele. Coltar, de fapt, cu margini inalte. Eu alerg pe langa ea, sa nu cumva sa ii alunece piciorul, pentru ca altfel e de neoprit. Cand ajunge la unul din capete nu mai poate sa se opreasca si descrie in aer o tumba, leviteaza pe deasupra lacritei de lemn, cu aterizare pe spate, pe parchet. E a treia si cea mai spectaculoasa trecere peste marginile canapelei. :((

In parc imprumuta mereu alte jucarii. Nu le ia de la un copil care se joaca, ci pe cele disponibile. A obtinut o roata de impins si simtind-o disponibila i-am explicat "mami, dupa ce te joci putin, te duci si i-o dai inapoi fetei cu rochie lunga" (o mamica). Dupa cateva ture, i-am adus aminte si mi-a facut surpiza sa faca intocmai, ba chiar a asteptat cu manuta intinsa pana cand mamica a luat jucaria din manuta ei.

A invatat sa spuna "potim", "tzutzumeee" si "pacee". Nu mai pun traducerea. :)

Ne uitam impreuna la clipuri de cand era ea mai micuta si se plimba prin casa cu doua spaghete (perioada grea, nu manca mai nimic), iar Maria de acum ii striga "Papa, Maria!" De-a rasu-plansu... Mai ales pentru cei care stiu ce probleme am avut noi cu diversificarea. A inceput sa pape cat de cat abia la 1 an si 3 luni.

Cand vede sticle sau cutii de bere, vin sau alte lichide dubioase imi explica incruntata si ma face atenta "Nu, copii !"

Tine foarte mult la curatenie. Daca suntem la bucatarie trebuie neaparat sa spele vasele cu mine, isi trage scaunul acolo si nu mai e chip sa o dau jos. Bine ca stie ca aragazul arde si ii e frica de el !

Imi spune cand ii e foame, devine de-a dreptul agresiva cand ii e sete. Asta se traduce in neprimitul apei in secunda 2.

Intrebari la care are raspuns. Mami e frumoasa, tati e destept si ea e buna.

Intr-o zi, dupa ce B a iesit pe usa, se duce dupa ceva timp (vreo ora) cu cheile in mana si le incearca pe rand in yala, zicand pe un ton salvator "tati!". Oare il socotea pedepsit? :)) Totusi, nu cunoaste termenul.

luni, 13 iulie 2009

Mei-tai cu 12 kg

Ma tot gandeam cu ce poza sa incep. O las pe cea cu Maria fericita, de fapt asta e punctul cel mai important. Langa wrapul meu Hoppediz a poposit un minunat mei-tai, imi e tare drag, caut mereu pretexte sa-l folosesc.
Mariei ii place mult de tot, chiar se face micuta si se preface uneori ca doarme. Imi e asa draga !



Aici iubire de nestapanit, iar mai jos somn profund. :))

Diana, sunt indragostita !
www.sling.ro
Reclama nemascata

sâmbătă, 11 iulie 2009

Cookies

La inceputul noptii am pofta de lucru, dimineata sunt trezita. De Maria:


Uneori mai fac si prajituri. :))
E asa liniste...

miercuri, 8 iulie 2009

Fantoma jucausa

Fiori de teama amestecati cu fiori de iubire. Stafia dragalasa ma pandeste cu chef de joaca de dupa perdea, se distreaza foarte tare, ma pune sa-i arat pozele pe care i le-am facut si apoi fuge la loc si striga "poze, poze!". Evident ca nu sta niciodata, abia am reusit sa aleg ceva din ele.
Ma atrage amuzata cu degetelul din spatele perdelei, ba chiar imi papa pe negandite un deget intr-un moment de mare iubire.




Degetel fin de martian si o impresie delicata a perdelei.

vineri, 3 iulie 2009

Mie nici ca-mi pasa

ca sunt mai frumoasa si mai dragastoasa :)

A plans putin, dar din inima. Acum arata mai rau pentru ca e mai pigmentata zgarietura, iar ochisorul e destul de umflat. Ne-am asezat in iarba, ea s-a cuibarit in bratele mele sa analizam buburuzele si iarba, iar cand ne-am ridicat aveam fiecare cate un pai si eram viteze.
Bine ati venit 20 de luni!


LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...