Milestones

Azi-noapte, cu multe treziri cu plansete si tipete, nemaistiind ce sa fac, am luat-o in brate si am plimbat-o prin camera leganand-o usor ca altadata si am intrebat-o:
Mami, ce te doare? Burtica sau dintisorii?
Mi-a raspuns, parca usurata ca am inteles-o si am ajutat-o sa-mi spuna:
Dintii... A adormit imediat cu capul pe umarul meu.
E prima data ca-mi poate spune ce o doare intr-un moment critic.

Repeta toate cuvintele pe care le aude, dar cumva reusesc sa tin evidenta celor pe care "le stie".
Intr-o zi, aratandu-i bunicii care ne-a vizitat in wk aparatul de fotografiat, a zis:
Mami a bagat baterii. Aici. A fost o propozitie formata din cuvinte noi, "a bagat" si "baterii", pe care nu stiam ca le are in vocabular.

Temerile Mariei au ramas undeva in spate:
- spaima de bebelusi a fost inlocuita de o duiosie extraordinara. E topita cand vede vreunul si e foarte atenta cu ei.
- frica de animalute mici si prea prietenoase la fel. Acum ducem un pisoi in brate sau dam de mancare la catei (nu stiu de ce animalele mari nu au intrat niciodata in categoria "pericole")
- urmarim cu un degetel musca sa-si ia zborul de unde sta linistita. Altadata ar fi tipat si ar fi plans isteric daca intra vreuna in casa.
Nu am incercat vreodata sa o fac sa treaca mai repede peste temeri si nu am tratat cu usurinta vreuna din ele. S-a intamplat deodata !