Ne suna mama lui Ionut, avem de schimbat cadouri :)), a fost ziua amandorura, dar Maria a tot fost bolnavioara si eu prea prinsa cu altele si nu am reusit sa ne intalnim. Acum e momentul cel mare.
Nu mai pot sa-i pun pantalonii, nu sta. Din alergare ii arunc o rochita pe ea, o imbraca imediat chiuind, se repede la ghetutele rosii, suntem gata in doi timpi, deschid usa si o zbugheste la lifturi. Se lipeste de ele intr-un colt si nu zice nici pas pana nu ajunge unul sus si deschid usa sa intre. Se arunca in lift, in colt, bineinteles, si sta atenta, ascultand parca ceva.
Iese repede strigand Ionut si in sfarsit mami deschide usa de la scara. Iar acolo, in capatul aleii, serios, la 2 ani impliniti, sub felinar, sta Ionut cu pungulita cu cadouri intr-o manuta. Era asa de scump, m-am topit imediat.
Maria se uita si porneste alergand tare, trece pe langa Ionut si fuge in continuare pe trotuar. Eu dupa ea, reusesc sa o prind si sa o intorc, incercam sa spunem la multi ani, dar Ionut e prea incercat si incepe sa planga, Maria nu mai vrea sa-i dea cadoul.
Stam foarte putin, Ionut emotionat reuseste sa-i trimita niste pupici din bratele tatalui. Dupa ce intram inapoi in lift Maria se intoarce spre mine si-mi spune "la multi ani, Ionut".
Prea multa emotie, ce bijuterie delicata e aceasta postare !
RăspundețiȘtergereSunt superbi in inocenta lor!:)
RăspundețiȘtergereEu inca sunt emotionata, si nu a trecut decat o zi. :)
RăspundețiȘtergerecita frumusete!
RăspundețiȘtergerecat de scumpi sunt!
RăspundețiȘtergere