duminică, 31 mai 2009

De amio


Zilele trecute tot bodoganeam singura prin casa in timp ce-mi dadusera lacrimile. Si scumpa mea vine si se agata de mine sa o iau in brate. Ma asez cu ea pe canapea, ma studiaza ingrijorata, ia cu degetelul o lacrima de pe genele mele ("apa"), si-o pune pe genele ei si incepe sa se strambe usurel a plans.

***

Aladin si Mowgli sunt noii prieteni, la fel si Baloo, Baghera, Kaa, Akela, respectiv duhul din Aladin si zana din Cenusareasa. Asta pentru ca Cenusareasa nu are bagheta magica !

Aseara, dupa ce am lecturat indelung, a adormit pe cartea cu Mowgli si am scos-o usurel de sub ea si am pus-o pe pat. In cateva secunde a ridicat capul si a strigat ingrijorata:
"Au, au, Moni !", adica Mowgli a cazut si sa recuperez cartea (intre patutul ei si al nostru e un spatiu mic, de cativa centimetri, pe unde mai pierde carticele). I-am aratat-o, i-am spus ca Mowgli e langa ea, pe pat. S-a linistit, dar cand sa atipeasca din nou si-a adus aminte si de Aladin:
"Adadin?"
"Da, si Aladin e aici, cu Mowgli !"

6 comentarii:

  1. As vrea sa cred ca astfel de momente pot ramane pentru totdeauna pastrate in sufletele noastre! Ca inocenta si simplitatea lor fac lumea un loc mai bun!
    Foarte frumos redat in cuvinte, foarte multa emotie...
    Va imbratisam!

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga de ea...Asa-i ca ti-a trecut orice suparare? :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Adela, primim deja multe lectii de viata de la ei. Si unele chiar surprinzatoare. :)

    Miha, mi-a trecut imediat. Dar mie imi trec asa de repede supararile ca mi-e si ciuda.

    RăspundețiȘtergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...