Cum a devenit M poeta

A se folosi cate doua. :)


De vreo saptamana-doua, Maria are in vocabular expresii ca lumina lunii (preluata de la mult iubitul Eric Carle), spuma maii (spuma marii) de la Mihaela, apa adanca, asta a incropit-o ea la mare, iubita mami (a mea adica), a noi acaha (la noi acasa). Toate sunt frumoase si folosite destul de des. Ultima ("la noi acasa" sau "acasa la noi") o inlocuieste pe a mamaie si tataie.

Pronuntia e din ce in ce mai buna, compune propozitii cu orice ocazie si are la tot pasul. De exemplu, in cateva minute, prin parc, a facut 3 propozitii: Carutu e a Maria. Maria arunca piatra. Maria impinge roata. Descrie tot ce face ea sau altcineva. Azi a fost extrem de amuzanta cand, pregatindu-ne sa iesim prin parc a venit cu sandalele mele dupa mine si m-a chemat aplecandu-se sa ma incalte: Vino aici, mami. :)

Ne pregatim de gradinita.
Maria merge a goghita a copii. Pa, mami !

Doamne, ce emotii am !

Spuma marii

O vacanta pentru mame si fetite


Am fost la mare intr-o companie deosebit de placuta. Imi tot vin cuvinte mari in cap, dar incerc sa fiu modesta. Vacanta, care incepuse nu tocmai bine, mi s-a parut prea scurta in fiecare zi. Iar ziua de astazi, cand am plecat, nu am stiut de unde sa o iau si nici nu am inteles-o prea bine... stiu doar ca dupa ce am plecat imi venea sa plang...

Cand am asezat-o pe Maria in patut, dupa ce am adormit-o, a soptit in somn Sofi. :)

Eu unde sunt ?

Hoinarind aiurea pe internet si bloguri, am ajuns aici:


Nu mai stiu de unde am luat imaginea, dar cu cat o privesc mai mult cu atat ma regasesc in ea mai tare. Realitatea mea e alta de aproape 2 ani, mediul la care m-am adaptat e doar tangent la realul celor din jurul meu. Si in curand va trebui sa invat sa respir si altfel. Cand, unde si cum se va intampla asta inca nu stiu.

Ceva vechi, ceva nou, ceva albastru

1979-2009

Milestones

Azi-noapte, cu multe treziri cu plansete si tipete, nemaistiind ce sa fac, am luat-o in brate si am plimbat-o prin camera leganand-o usor ca altadata si am intrebat-o:
Mami, ce te doare? Burtica sau dintisorii?
Mi-a raspuns, parca usurata ca am inteles-o si am ajutat-o sa-mi spuna:
Dintii... A adormit imediat cu capul pe umarul meu.
E prima data ca-mi poate spune ce o doare intr-un moment critic.

Repeta toate cuvintele pe care le aude, dar cumva reusesc sa tin evidenta celor pe care "le stie".
Intr-o zi, aratandu-i bunicii care ne-a vizitat in wk aparatul de fotografiat, a zis:
Mami a bagat baterii. Aici. A fost o propozitie formata din cuvinte noi, "a bagat" si "baterii", pe care nu stiam ca le are in vocabular.

Temerile Mariei au ramas undeva in spate:
- spaima de bebelusi a fost inlocuita de o duiosie extraordinara. E topita cand vede vreunul si e foarte atenta cu ei.
- frica de animalute mici si prea prietenoase la fel. Acum ducem un pisoi in brate sau dam de mancare la catei (nu stiu de ce animalele mari nu au intrat niciodata in categoria "pericole")
- urmarim cu un degetel musca sa-si ia zborul de unde sta linistita. Altadata ar fi tipat si ar fi plans isteric daca intra vreuna in casa.
Nu am incercat vreodata sa o fac sa treaca mai repede peste temeri si nu am tratat cu usurinta vreuna din ele. S-a intamplat deodata !

Maria si Omida mancacioasa

De cateva zile avem in biblioteca o noua carte de Eric Carle: Omida mancacioasa. Nu o citim odata sau de doua ori pe zi, ci de cate 6-7 ori. Odomia e verde, merge serpuit, pe piciorul Mariei sau al lui mami, cu un degetel jucaus. Mananca fructe multe, o doare si burtica, ne ingrijoreaza... dar ce bucurie cand se transforma in tutuas ! Si uitasem sa va spun ca aceasta omida are si o casuta, un cocon, rostit perfect. Pe coperta interioara sunt cerculete colorate, unde Maria tine neaparat sa-mi arate maro si verde (noile preferate), uneori galben, oranj si altele la cerere.
Odomia are un traseu prin carte, gaurele perfecte pentru degetelele Mariei, apare din fructe pe verso, e mai mica sau mai mare.
Urmatorul pas va fi sa aplicam si noi tehnica lui Eric Carle in colaje. :)



Omida face soarele si luna sa zambeasca si mai are o casuta aici, la Cartea Copiilor, printre planse de colorat si alte premii !

Saptamana mondiala a alaptarii

Pentru noi alaptatul inseamna armonie. Nu mai enumar recomandarile oficiale, beneficiile, salvarea in cazurile de urgenta, aportul nutritiv... :) A fost ceva frumos, usor si natural de la inceput, in timpul sarcinii nu m-am gandit niciodata la alternativa, stiam ca va fi bine. Iata-ne si acum, dupa un an si noua luni, adoua.


Completez intr-o nota vesela: azi Maria s-a oprit langa un manechin, l-a studiat intrebatoare "chichin, tape ?" (manechin, lapte ?), si-a bagat timid mana in sutien si apoi a pus mana pe gatul lui: "chichin, capu?". :)) Da, conteaza si asta ! :)