Astazi a fost prima activitate comuna la gradinita. Eveniment mult asteptat.
Dupa ce am depasit greul intrarii in cladire si a inteles ca stam amandoua s-a relaxat vizibil. Dupa ce m-am asezat pe scaun in sala a fost cuprinsa de veselie.
Am stat fiecare echipa copil-parinte la cate o masuta, pe scaunele alaturate, si am decorat un cosulet de toamna. Pe drumul de intoarcere, Maria a alergat fericita si cu mare viteza tot drumul, cu coronita pe cap. Eu tot cu viteza si cu mana intinsa dupa ea, cautand pe bajbaite sa o prind ori de haina, ori de mana, la fiecare straduta sau obstacol pe care-l depaseam. Drum pe care de obicei il facem doar in brate si cu ea agatata foarte strans de gatul meu, cu capul lipit de mine. In toata aceasta nebunie nocturna (se insereaza cam devreme :) ) m-a atras la un tobogan, mi-a strigat sa stau pe banca in timp ce ea alerga din nou pe sus sau pe jos. Cat pe ce sa-i urmarim un coleg de care nu mai voia sa se desparta.
Imi doresc sa ii fi schimbat putin perceptia despre gradinita ziua de astazi, sa fi contat mai mult timpul petrecut impreuna in gradinita.
