Am scris in joaca "fermecat", insa chiar asa e. Aici, pe el, ne distram cel mai bine, avem unele din cele mai frumoase amintiri. E pictat, mazgalit, curatat, tapetat cu plastilina, curatat, patat, iar pictat si repictat, dansat, umplut cu jucarii, bilute, pietricele, nisip, si dupa fiecare element ar fi trebuit sa scriu aspirat. Maria s-a tarat pe el, a calatorit in multe feluri, ba chiar l-a si mancat. Recunosc, a scapat. Ar trebui sa-l pun intr-o lacra dupa ce nu va mai fi folosit, ca o comoara pretioasa ce este.
Acum se imprietenesc pe el fetele, se imita, se invata una pe alta, iar mami pe langa ele.
Sara a inceput sa se tarasca pe la 4 luni jumatate, ajutata de genunchi si cap, are o tinta excelenta cu manutele, prinde obiecte mici, e asa de cumintica si iubitoare de ma induioseaza tare de tot.
Iar Maria... ea e extraordinara.
Doi roboti care traverseaza strada :):
E frumos pe covorul vostru fermecat! Mai primiti "pasager" ?
RăspundețiȘtergere"pasageri", scuze!
RăspundețiȘtergereBineinteles, doar e fermecat!!
RăspundețiȘtergereAveti doua minuni dulci! Sunt sigura ca si Sara va fi la fel de iubitoare si tandra ca Maria.
RăspundețiȘtergereIar covoarele...chiar fermecate...cate a indurat si al noastru...si cat aspirat si curatat...imi este si mila de el sa il schimb acum:)
Va pupam, cu drag.
Ellis, multumim! Eram sigura ca voi fi inteleasa.:) Mai ales ca nu e atat de important un lucru, cat povestile pe care le poarta.
RăspundețiȘtergere