De vacanta

De dimineata cand am deschis ochii am vazut printr-un patratel de geam o imagine draga si neschimbata din vacantele de demult si pentru o clipa am fost din nou copil. L-am si simtit pe tataia asteptandu-ne pe noi, puturosii, sa ne trezim. Am incercat sa ma ridic usor din pat, i-am spus buna dimineata mamei care, la fel ca tataia odinioara, isi bea cafeaua pe sala (of, ce-mi place mirosul de cafea proaspata!). A trebuit sa ma intorc repede in pat pentru ca am auzit pe cineva mic pipaind patul dupa mine si urmat de invariabilul mami. E asa de draguta ca ma lasa sa mai lenevesc putin...

Aici e un miros delicios de flori si iarba, de ploaie si o mare ciripeala ! Am facut plimbari lungi, am traversat alergand o punte suspendata, care salta si se legana la fiecare pas, eu cu mainile de-o parte si de alta a Mariei care imi refuza orice ajutor.


Ma bucur ca am venit, pentru ca putem astepta afara ploaia, cu mana intinsa,

iar in orele cu cer senin putem face buchetele de flori, si asta e chiar primul !