luni, 14 februarie 2011

Firimituri de ieri

7 dimineata, ca de obicei. Se trezeste Maria, ii spune buna-dimineata Sarei: bineinteles, se trezeste si mica. Nu mai pot nici macar sa ma amagesc cu 5 minute in plus de somn. Bun, trezirea, schimbat mica, dat vigantol, dat vigantolette Mariei, hranit mica, sporovait cu Maria. Cantarul arata cu 1 kg in minus. Hmm, ceva bun astazi.:) Mi-aduc aminte de alte dimineti (http://primulorice.blogspot.com/2009/07/dimineti-insorite.html http://primulorice.blogspot.com/2009/04/jurnal-de-bord.html)... Urmeaza drumurile Mariei la baie pentru diverse, printre care spalat pe dinti de 3 ori.:) Am reusit sa fac paturile, o las pe Sara fericita si hranita la carusel 10 minute, eu fac un dus de 2 min, ma echipez pentru noua zi si mergem cu toate la bucatarie. Carutul s-a blocat in pozitia umbrela, deci fara plimbari azi...
Maria vrea ceai.
- Bun, am inteles ca vrei ceai, dar de mancare ce ai vrea?
- Castraveti cu sare si apa.

In cele din urma ii strecor un sandwich in timp ce Sara o supravegheaza din scoica asezata pe masa. E frumos ca mancam impreuna, am reusit sa-mi fac si o cafea. Continuam cu o jumatate de puzzle mare, mai imprastiem jucarii... trimit niste mesaje, citesc cate ceva pe internet, primesc un telefon si vorbesc mai mult de o ora cu o mamica (asta e asa, de moral, of, ce bine e in lumea celor mari!!). Multumesc, Ana.:)) Si multumesc Monica pentru telefonul lung de astazi.:*
Profitand ca sunt ocupata, Maria trage din dulap cutia cu rochite de vara, o alege pe cea cu buline si insista sa o imbrac. Ii fac pe plac, doar si eu imi fac de cap. Se trezeste Sara, fetele se distreaza putin la carusel, ne facem niste poze (trei sunt facute de mine, una de Maria):



ma plimb cu Sara prin casa in brate continuand conversatia si adoarme la loc in timp ce Maria isi face si un coif de cavaler dintr-o banda adeziva pe care hotaraste sa o consume pe jumatate imprastiind-o prin casa. Cavalerul meu cu rochita a obosit, doar a sarit pe toata mobila, a escaladat tot ce era de escaladat, am terminat si eu conversatia la telefon, am pus-o pe Sara in patut, pe Maria la masa si in patul ei dupa 2 povesti (neaparat in rochita!).
Acum urmeaza putin timp pentru mine: ma strecor repede, strang jucarii, fac disparut dezastrul din casa, beau cafea si stau putin la calculator.
Maria se trezeste dupa doar o ora... ce-as mai fi stat putin sa ma relaxez... Dar mi-am adus aminte de o activitate frumoasa povestita de alta mamica, asa ca facem prajituri de plastilina, un tort intre ele pe care Maria il orneaza si cu lumanari.



Ii fac baita Mariei, ii povestesc despre ziua indragostitilor. Ma intreaba daca se face frumoasa "pentru tati indragostitul".:))
Ajunge tati cu prajiturile mele preferate, dar mi-e imposibil sa ma bucur pana nu fac un dus... si jumatatea aia de ora chiar a fost esentiala, nu m-am mai gandit la nimic.
Seara a continuat tare frumos. Incredibil, Sara s-a trezit dupa ce am savurat noi prajiturile.



Maria a adormit cu o barcuta de hartie pe care a doua zi trebuia sa o lansam la apa.:)

E ciudat sa scriu despre ziua de ieri, am si uitat-o, dar sigur va fi o amintire importanta.

7 comentarii:

  1. Da, nu am mai pus sectiune, desi au aparut multe dupa.:))
    Multumim!

    RăspundețiȘtergere
  2. Heiii, D-na ceainic, de ce n-ati chemat invitati la tortul de plastilina? Macar virtual? Eu recunosc cu smerenie ca am lasat sa se usuce toata plastilina pentru a o putea arunca la gunoi fara remuscari...

    RăspundețiȘtergere
  3. Mihaela, eu am uitat-o neintentionat! langa calorifer.:))
    Cand veniti o sa fac aprovizionarea cu plastilina noua, asat nu mai e asa functionala. Orice le capteaza atentia merita banii.:))

    RăspundețiȘtergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...